O vineri... urmata de o sambata.

Fix in acest moment ma simt incapabila sa spun ceva. Nu pentru ca nu as putea sa fac asta ( Stiu ca pot! Stiu ca vreau sa fac asta! ) ,ci pentru ca e ceva nou. N-am mai scris niciodata despre...asa ceva. Incerc sa-mi caut in cap cuvintele necesare pentru a contura ceea ce vreau sa conturez, sa fiu subtila si concreta in acelasi timp. O sa fie putin dificil... dar,vedem la sfarsit ce-a iesit din toata postarea aceasta. :D


In acest sfarsit de saptamana mi s-a spus ca sunt "inteleapta". A fost unul dintre momentele in care am ramas oarecum fara glas. Stiu doar ca un zambet de uimire si incantare mi s-a plimbat pe fata. Pentru mine a fost chiar un compliment , un lucru frumos care mi s-a spus. Poate daca mi s-ar fi spus "Esti frumoasa!" sau "Imi place camasa ta!" ...sau orice altceva...nu m-as fi simtit atat de bine, atat de EU in momentul acela. Chiar am intalnit oameni intelepti si m-am gandit: " Oare cand o sa ajung si eu sa am macar 30% din intelepciunea lor?" . Nu  cred ca sunt inteleapta in adevaratul sens al cuvantului si nu cred ca dau dovada de acea intelepciune pe care o am, tot timpul, insa... sunt multumita ca,macar in anumite situatii reusesc sa tratez lucrurile intr-un mod intelept. Acum am dovada ca cei ce au trecut prin viata mea si carora le-am admirat intelepciunea,nu au trecut degeaba, ci am reusit sa imprumut ce era mai frumos la ei... lucru care ma bucura.