Mi-e dor!!! DOR!!! DOR!!!

Probabil că primăvara mi-a adus aminte de tot/toate. Îmi e destul de clar că unele amintiri ar fi trebuit să fie anulate :d..dar..o să le zic doar pe cele ce pot fi spuse. :)) "Mi-e dor de tot" alături de Trooper şi melodiile din orele de religie(iar am uitat: care era casca mea? Cea cu fir lung sau cea cu fir scurt? ;)) ). "Aici,acum" mi-e dor de o ciocolată caldă,de clătite,de plimbările pe deal şi... "A mai trecut o zi/Astazi pamantul iar m-a adus in jurul Soarelui"..si mi-e dor de fluturi (verzi,nu?),buburuze,de joooi,de 17 si 9..de 7 alături de 21. :-( "Timpul vrea sa ma ia cu el/N-am sa ma duc/N-am sa ma duc"..si mi-e dor de vara..si de stari bune,ore de optional pline de "scris"+râs :">. Mi-e dor de voi,de cei ce erati. :-) Mi-e dor de tot ce imi doream sau,parca doream? Mi-e dor de cuvintele acelea fara niciun sens,dar "Avem timp pentru toate"..timp o sa mai avem sa le spunem? Mi-e dor de "chiţăială"(Capris)..ah..şi locul acela al pauzelor(n-am mai fost acolo de mult). Aveam si un loc preferat ..fir'ar..l-am uitat! :| Mi-e dor rău de el..pf..cu nuci..poze..amintiri multe. :-) 17:03,19nov 2009 parcă..înaintea orei de info..un apus..mi-e dor! Mi-e dor de Buşteni. :)) Eh..mi-e dor de vise..de planuri..de timp..de caldură..de GANDURI VERZI. Cum rămâne cu "lady in black" sau cu "vara asta am sa ma-ndragostesc"..? Da,ştiu..toate s-au dus!! Hm,PARCĂ mi-e dor si de iarna.. :-? ..ca doar iernile din anii pari sunt bune..celelalte jaf :)). Mi-e dor de ..de orhidee şi de magnolii rupte :">. In final..mi-e dor să râd,văd,simt,cred,zic,vreau,cer,îmbrăţişez..

P.S.: "Prietenie,plajă,foc,dragoste,putere,tinereţe,fum..iubire,amintire,val,nepasare,luptă"..si totusi.. Mi-e dor! :| Imi lipsesc multe. Ce-am scris..eh..reprezinta doar o parte din tot. :| Adio îmbrăţişare de 17min. Stafidă,te-am uitat! Mi-e dor de tine!! (Domnu' nătâng,unde te ascunzi? :-w). Închei cu Vama Veche(că mi-e dor si de melodiile acestea: "Demult..tare demult..am iubit"

Echipa mea de zambete= piticei anormali . ♥

Azi m-am strecurat printre piticii mai neobisnuiti ai Pamantului,printre cei care alearga,zboara si arunca. Astfel,buburuza echipata pentru gimnastica si dat din aripi,rostogoliri... a ajuns sa alerge,sa rada,sa prinda mingi,sa le arunce cu spatele,sa faca un efort de a nimeri un cos [si l-a nimerit..de doua ori,chiar,oficial... :D ...si de mai multe ori asa,in joaca..relaxandu-se]. Dar oare cum ramane cu frica de mingi si vestita replica: "Doar n-am innebunit sa alerg ca o dementa dupa o minge banala." ?! Cum ramane cu incapatanarea de a nu se apropia de mingi,cosuri sau alte chestii asemanatoare?! .. Ei bine,nu stiu cum ramane cu toate acestea. Poate se vor da un pic la o parte,se vor sterge la fel cum stergem praful (din plictiseala,rugaminte sau nevoie). Insa curios este nu ca buburuza s-a mobilizat..ca in anumite conditii face si ea efort.. ; curios este cum s-a hotarat brusc sa faca acest lucru. Si e frumos de povestit. Vedea,de pe super saltelele de nori din super universul ei cum sar niste pitici neobisnuiti si alearga si ridica mainile... ah,si toate acestea de parca ar dansa si ar pluti,avand mare grija sa nu loveasca pamantul. Privirile ii ramaneau atintita la miscarile elagante ale lor. Era ca un spectacol,numai ca aici exista o singura buburuza-spectatoare. A vrut si ea sa participe si asa a facut. A cazut,s-a rostogolit,a alergat pana a obosit si a ratat de nenumarate ori cosul,a aruncat mingea cu spatele [fiind un succes minunat],a ras si s-a imbujorat,a batut palma cu ceilalti,le-a atras atentia adversarilor pentru a le lua mingea si a faultat. Toate acestea intr-un timp scurt,de cateva zeci e minute. Nu stia reguli,nu stia sa arunce,nu stia nimic.. insa a fost atat de placut si distractiv,incat.. pana si in ultima secunda jocul a fost un zambet. Frumos a fost ca ceilalti nu radeau de cea care nu stia nimic,ci se bucurau si zambeau atunci cand reusea,wow,sa faca ceva bun pentru "echipa" ..pentru ca..pana la urma,asa trebuie sa fie o echipa. Probabil,ei,de multe ori au incercat sa-i paseze ei si ea a dat gres,dar ei intotdeauna scoteau mingea deasupra si o aruncau cum trebuie..pentru ca pana la urma,cel ce nu stie poate fi invatat si nu criticat ca nu reuseste sa faca un lucru sau alt lucru. Conteaza rabdarea si caldura cu care un om poate fi invatat. Oricum , o buburuza [una oarecare din lumea aceasta mare] a invatat ca poti avea o pasiune si poti sa iti doresti sa faci acel lucru cat mai bine. Si te straduiesti si incerci si te zbati,te enervezi,iar incerci...pana reusesti. Mai adaugi putina creativitate,multa perseverenta si ii dedici un pic de timp lucrului acesta si gata,esti un om de admirat,un om care are o pasiune in viata,care isi ocupa timpul cu ceva si incearca sa persevereze in ceva frumos. Iar acesti oameni sunt de admirat. Jos palaria pentru ei !

Concluzia zilei de azi este ca: alaturi de niste oameni rabdatori si care te primesc cu caldura printre ei,poti reusi sa faci lucruri pe care nu le-ai facut niciodata,lucruri noi..care chiar pot ajunge sa te captiveze . O sa continui sa incerc sa fac lucruri pe care pana acum le consideram de-a dreptul stupide,poate cine stie... o sa-mi placa...si o sa-i invat si eu la randul meu pe ceilalti cate ceva din "pasiunile" mele. :)

P.S. : Pana una alta,aduceti-va aminte ca a venit primavara si ca trebuie sa zambim cu totii Soarelui,pentru ca si el ne zambeste noua. Si mai trebuie sa dezghetam imbratisarile,sa iubim,sa fim fericiti,sa descoperim din nou viata primavara aceasta! ♥

http://www.youtube.com/watch?v=XSNUeCM78do

Eu. Sunt aici,in ciuda tututor lucrurilor care se intampla sau care s-au intamplat. Si parca prieten este acela care iti raspunde la telefon la 4 dimineata. Insa tu nu mi-ai raspuns. Si poate aveam nevoie sa iti spun 1-2-9 cuvinte. Insa nu ai fost acolo in momentul in care voiam sa-ti zambesc prin telefon. Stiu ca nu mi-ai fi putut vedea zambetul,dar... puteai fi la celalalt capat al "firului". Nu cred ca cer niciodata multe...sau nu cer nimic. Rareori sunt momentele in care cer ceva si atunci inseamna ca eu chiar am nevoie de acel lucru.

P.S. : Poate...

Din ultimele 6 luni.

"Pe cine iubesti tu Stefania? Pe Tefania!"

Vedeti? Pana si copiii iubesc. Se nasc cu aceasta notiune,si-o intiparesc in minte si o spun tuturor persoanelor dragi. Noi pe cine iubim? Sau mai bine spus: iubim? Iubim,da! Dar ne e atat de teama sa spunem ceea ce simtim,incat iubirea se vinde pe la colturi,pe ascuns,mai rau ca pe vremea comunismului cand erau cozi la alimente si nu existau anumite produse. Suntem niste fiinte relativ egoiste. Ne refuzam fericirea fiind egoisti. Iubim,dar nu recunoastem asta. Tinem in noi sentimente pure,nespuse. Vrem sa primim,dar nu dam nimic imapoi. Suntem varza!

Kiss the rain.

Nu stiu daca sarutam ploaia vreodata sau daca am sarutat-o vreodata fiindca avem atat de multe temeri... Ne temem pana si de noi. E posibil? Cine suntem noi? Noi suntem niste "chestii" fizice si chimice perfect (sau mai putin perfect) concepute. Trebuie sa ne iubim,sa ne intelegem bine. De aceea suntem oameni. O viata ave! trebuie sa ne-o facem frumoasa! Indiferent daca dam dovada de demnitate sau uneori uitam de aceasta virtute,capul sus! Indiferent daca azi suntem mai intelepti sau mai rebeli... suntem oameni,unici in felul nostru. Trebuie sa ne iubim reciproc pentru ceea ce suntem. O picatura de iubire este de ajuns pentru intreaga lume! Bucurat-va de ea atunci cand o intalniti! >:D< Si sentimente si trairi.

Om esti. Simti si traiesti. Nu te invinovateste nimeni cand te superi,ca poate ai dreptul sa fii suparat. Nu te trage nimeni de maneca atunci cand tipi,fiindca ai dreptul sa faci asta daca e ceea ce simti. Dar te-ai gandit vreodata cine este cel care iti da aceste drepturi? Sau te-ai gandit de unde le ai si cum au ajuns in "posesia" ta?
Suflet gol. Nebun de dor.

Amintirile? ce rol au? De a te face sa te afunzi in dor? De a-ti nenoroci neuronii si de a-ti pulsa tristete in suflet? E timpul sa lasam amintirile intr-o prapastie mare,din care nu vor mai supravietui,nu vor mai iesi. ADIO! "
"A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent." Octavian Paler.

Misticismul vietii.

Ma simt ca o gara pustie. Trenul a plecat de mult,insa nu s-a mai intors.

P.S.: Niciodata nu esti pus intr-o postura buna atunci cand aflii subit ca toti si toate te-au lasat parasit,pustiit pentru ca..."singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste niciodata ca esti singur" Octavian Paler. E bine sa-ti gasesti echilibrul ratiunii si sa-l cauti si pe cel al sufletului. Sigur,sigur se afla pe acolo pe undeva.