Mult prea... trist

Vine o zi... Mereu vine cate o zi cand sunt dezamagita: de oameni,de circumstante,de mine...! Dar de ce mereu trebuie sa fiu dezamagita? De ce? Nimic nu e asa cum credeam eu. Ziceam ca oamenii sunt buni,ca viata e frumoasa,ca totul e frumos.Tineam asa-zise "predici" tuturor celor care ziceau ca viata e de cacat si ma contraziceam si dadeam argumente...si ma zbateam sa le fac o parere buna despre viata si despre asa-zisele frumuseti ale ei. Pentru ce? Pentru ce toate astea? Ca sa-mi dau eu seama acum ca am fost mult prea proasta cand am crezut asta? Ca pur si simplu am fost naiva,mai naiva decat pot realiza? Viata e o jungla...unde fiecare isi face dreptate singur. Eu nu am fost in stare sa-mi fac dreptate singura. Mi s-a furat telefonul de la ureche de un copil de 6-7 ani si eu nu am putut face nimic. E posibil??? In ce lume traiesc,traim? In lumea asta jegoasa unde nimeni nu stie cum si cat sa fure mai mult?De ce nimeni nu a putut sa faca ceva? Copilul ala,insotit de alti 3 au trecut pe langa niste adulti...de ce nimeni nu a facut nimic? De ce oamenii sunt atat de nemilosi? Eram singura...practic neajutorata! Nimeni nu a facut nimic.Au preferat sa susoteasca despre incident,sa stea cu mainile in buzunar...!De ce??? Gata,s-au dus parerile bune despre viata,despre oameni,despre vise si despre toate lucrurile care-mi conturau o viata perfecta.Toate astea s-au dus cu obiectul la care tineam cel mai mult! Pur si simplu telefonul ala era parte din mine,din viata mea,din tot ce faceam eu. Ascundea cele mai sincere ganduri..atat din momentele placute ale vietii cat si din cele neplacute. Mi-a fost alaturi si la bine si la rau. A ascuns mesaje frumoase,dar si certuri. Cu el am visat si mi-am facut planuri. Cu el am stat noptile treaza...cu el dormeam sub perna,cu el pierdeam timpul,cu el citeam,scriam.El ma trezea in fiecare dimineata cu melodia lui lenta..care parca ma ruga sa zambesc pentru ca incepe o noua zi..! El imi pastra pozele din toate momentele minunate ale vietii mele si melodiile de suflet.El era totul !!! Acum... e acel "tot" e scrum...! El e acum in mana unor oameni care nici nu-l apreciaza...niste oameni mizerabili care ne amintesc inca o data ca "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.." . [ :(((( ]

Ieri.Azi.Maine.

Stau,te caut,te caut prin visele mele,prin gandurile mele,printre nori,printre fulgi,te caut mereu..in fiecare clipa,de fiecare data cand deschid ochii,cand privesc,cand clipesc...te caut.Dar nu esti! Nu esti nicaieri! Sufletul mi-e pustiu,e singur,neajutorat,inghetat. Isi vrea raza de lumina,te vrea pe tine mai mult decat orice altceva. Fara tine e precum un paianjen departe de panza lui.De ce-ai plecat?Cui m-ai lasat? Sunt singura,dezorientata..te vreau inapoi. Nu mai am putere sa te mai caut. Nu mai stiu ce vreau,ce simt,cine esti,cine sunt.

Dar tu nu existai. Totul era o iluzie...insa eu visam la tine. Speram sa fii oricine,dar sa vii intr-o zi si sa ma iubesti. Ai aparut intr-un final dar.. Dar tu,tuuu,tu esti egoist. Tu nu sti sa iubesti,nu ai stiut niciodata.Nu te gandesti decat la ciudatele alea din jurul tau care sunt goale pe dinauntru.Nu sti sa apreciezi oamenii. Nu sti nici macar cine esti,sau cine sunt.Ma crezi copil.Ma crezi idioata ca-mi plac fluturii.Esti un... insensibil,un om josnic,care traieste degeaba,care nu se bucura de nimic,care nu simte nimic desi aparent s-ar zice ca e inconjurat numai de iubire. Habar nu ai cine sunt,ce gandesc,ce simt,ce vreau pentru ca esti mult prea ocupat ca sa observi ceva, nu neaparat sa ma observi pe mine,ci mai degraba sa observi cate lucruri frumoase te inconjoara. Traiesti pur si simplu intr-o lume inlantuita,esti prizonierul unei lumi egoiste,plina de rautate,o lume seaca,ce pur si simplu ofera doar o dragoste uscata,rece.. dar care,se pare,te multumeste si te face fericit.Nu apreciezi nimic.Ti-e rusine de cele mai frumoase lucruri,care bineinteles nu se ridica la rangul tau de...de NIMIC. Pentru ca asta esti,un nimic. Un astfel de om este un nimic,un gunoi in lumea asta.

...Sincer,ma intreb ce-a fost in capul meu cand te asteptam? Cum am putut sa astept fericita un astfel de om?Ce nevoie aveam eu de tine cand eu sunt fericita si asa? Am crezut in tine...simteam ca ai un suflet frumos,te iubeam chiar. Traiam prin tine,iti adoram ideile spontane,intrebarile aiurea pe care mi le puneai. Ti-am spus despre mine tot ce voiai sa stii,ma transformam de fiecare data intr-un copil plin de dorinte si-ti povesteam incantata tot. Te-am introdus in viata mea,in gandurile mele,in visele mele...in inima mea. Nu ai meritat. Iti priveam ochii si nu ma saturam privindu-i minute in sir.Privindu-te,simteam ca vad prin tine o persoana minunata si imi parea bine ca te-am intalnit. A fost o prostie,oricum.Tu credeai ca sunt naiva,ca sunt inca un copil,ca sunt prea copilaroasa pentru tine baiatul fatal care cauta persoane mature(cica),pentru ca de fapt erai un imatur la randul tau care visa numai la lucruri seci,fara semnificatie,la persoane catalogate dupa ambalaj,dar care de fapt erau niste fiinte fara pic de creier,cautai sa fii in centrul atentiei,in lumina reflectoarelor,sa te observe toata lumea ...dar,daca ma gandesc la fluturi sau la o zi insorita nu inseamna ca sunt chiar atat de...proasta... te-ai inselat in privinta mea..asta pentru ca mi-ai oferit o eticheta foarte repede.Nu ti-am dat nici macar satisfactia de a ma vedea suferind,nu meriti. Doar indiferenta si mila iti mai pot oferi...si daruindu-ti si astea sunt mult prea buna pentru ca nu meriti nimic. Esti genul de om care nu merita nimic. Esti o nulitate in viata mea,una chiar de proasta factura. Am invatat sa transform orice esec intr-o glorie si ma simt bine asa,in pielea mea. Nu vreau sa ma schimb pentru nimeni,mai ales pentru cineva care nu merita. Prefer sa fiu asa cum sunt decat sa fiu o persoana josnica,fara caracter,cu un suflet inghetat si sec. [nu stiu sigur daca se refera la cineva anume.. dar orice e posibil ;)) ]

Povestioara :)

Eram odata in Diverta...n`aveam chef de nimic si am vazut o carte:eram sictirita si de cartea in sine cu titlu cu tot si de autoare dar...dar am deschis`o si am inceput sa citesc din ea si am realizat dupa cateva minute ca citisem 5 pagini,si`mi placea,o devoram,ii citeam cuvintele incantata. Autoarea era Mihaela Radulescu...un nume banal care nu`ti spune mare lucru,mai ales ca povestea cu Dani Otil te sictireste,o femeie despre care nu stiai ce sa crezi,nu stiai daca are ceva in cap sau e chiar gol...nu stiai nimic care sa te lase cu gura cascata. Titlul : Niste raspunsuri. Si uite un citat: "Placerea mea cea mai mare cand calatoream cu trenul —si am facut naveta niste ani de zile pe ruta Piatra Neamt-Bucuresti —era sa suflu pe geam pana se abureste si sa-mi desenez barbatul pe care-l voi iubi, casa in care vom locui, aripile cu care voi zbura... Emotia mea cea mai profunda azi e sa simt ca traiesc secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte, nestiind ca pune intrebari...". Si totusi..Mihaela Radulescu scrie asta? Tipa aia care nu`mi inspira nimic,era o nulitate,una chiar de proasta factura? Da,tocmai ea. Tocmai ea m`a impresionat prin impletitura ei de cuvinte haotice si cu multiple semnificatii. Am fost impresionata de cuvintele ei.. citeam si nu`mi venea sa cred.. citeam la inceput fara sa ma astept la ceva de Doamne-Ajuta din partea ei..apoi..randurile treceau precum niste fugari prin fata ochilor mei si mergeam mai departe..tot mai departe.. :) ! Imi pare sincer rau ca am gandit astfel despre ea,despre cartea ei,despre Dani...imi pare rau ca le-am judecat dragostea;ce? Ei nu sunt oameni? Ei nu au dreptul sa iubeasca,sa descopere ce e dragostea? ..nu trebuie sa le oferim oamenilor o eticheta atat de usor. Cartea e minunata! O recomand tuturor. :)